Se zice c-ar fi fost croitoreasă, că n-ar avea părinţi, că s-a născut epifanic dintr-o concentraţie mai puternică a materiei în diverse locuri din Bucureşti. Oamenii care-o ştiu vorbesc despre ea cu stimă şi rezervă. Din obezitatea transcendentului a fost trimisă aici să fie matroană şi îndrumător cultural printre oamenii de litere şi nu numai. Şi-a găsit acoliţi, care, după cum sincer recunoaşte, îi dau uneori dureri de cap. Dar îndură în aşteptarea marilor anonimi, căci primul lucru pe care l-a zis când a venit pe pământ a fost: „Să dăm, în mă-sa, un Eminescu!”. Are în acest scop, un salon de „maniere culturale şi literare” şi s-a gândit că i-ar trebui şi-o revistă. Iat-o.
Ea reflectă întocmai modul de bun simţ şi câteodată snob în care Doamna Grasă şi mamelucii ei literari privesc ce se-ntâmplă în cultură. În general, în salonul Doamnei Grase poate ajunge oricine are pretenţii şi poate să le susţină prin scris. Desigur, câteodată firea capricioasă a doamnei noastre s-ar putea să moţăie cu indiferenţă tocmai pe lângă ce merită atenţie şi să entuziasmeze inutil pentru ce nu merită, dar, şi-acum o să folosesc cuvintele dumneaei, „În literatură e greu, dragă, nu poţi să-ţi dai seama întotdeauna...”.
Vineri, 12 martie, ora 18, în faţa Club A se vor manifesta fizic fulguraţii ale hiperminţii Doamnei Grase. Or să plutească un timp debusolate în spaţiu şi după aia or să se ducă la o bere, nu ştiu. Dacă vă interesează DG şi-aveţi chef de o împrieteneală, veniţi, veniţi, veniţi.
Tema numărului viitor e Artă şi Biografie, deci artişti ale căror vieţi (sau mituri) au fost cel puţin la fel de interesante ca operele lor. Gândiţi-vă la un Rimbaud, Gaugain, Caravaggio, Villon etc. Ca de obicei, textele pot fi trimise pe doamna_grasa@yahoo.com până pe 30 martie 2010
Pentru comentarii şi noutăţi, vizitaţi-ne pe blog.
