Diana Frînculescu

Femeia comandantului

Eu sunt Vera Davadova a ta, Inessa Armand, Eva Braun,
Clara Petacci, Dvoriana Păun.

Te aştept acasă cu pletele tunse, cu uniforma calcată, cu pereţii vopsiţi în negru cu
zvastica secera ciocanul fascia în loc de oglindă în baie, cu pomeţii îmbujoraţi.
Tu vii călare pe un nor negru fără să-ţi mai arunci buzduganul înainte fără
haine de gală, pantofi lustruiţi, cu carii, chelie, escare şi negru sub unghii.

Îmi injectezi acetonă între sprâncene şi eu nu dorm, ascult
cum Goebbels are un picior în ghips şi nu poţi să-l înghiţi pe Plehanov
iar fiindcă nu poţi să dormi nici eu nu am voie să mă întind
trebuie să stau pe jumătate drepţi în capul patului, ce viaţă,
până trupele tale ajung la Roma şi chiar mai departe, în Siberia de exemplu.

Iar când pleci de acasă, lustruiesc podelele cu mâinile şi părul
fiindcă fantomele din Comitetul Central nu suportă decât curăţenia.

Şefului de trib

Furăm sticle de vin din struguri, damigene de rachiu din prune si nu ne judecă nimeni
fiindcă n-au inventat încă poliţia fructelor
nici poliţia furnicilor sau a viermilor din mere
sau a scoicilor transformate-n brăţări
şi a penelor din păr.

Într-o zi
o să adun toate penele de vultur pe care le văd pe jos
iar dacă nu găsesc mă descurc şi cu cele de cioară
şi-o să vin la tine să te fac şef de trib.

O să aduc şi nişte frunze de plop sau de mesteacăn
şi rămâne la alegerea ta pe care
le facem ceai şi pe care le fumăm
pentru că toţi indienii care se respectă au o pipă a păcii.

Pe urmă dansăm dacă vrei
cercuri cercuri cercuri
dar nu cântăm
ştii cât mă sperie cântecele.