Monica Ploeşteanu

excrescenţe

începi desigur cu tine
întins în x pe pătrate albe şi negre
de aici e posibil totul, de la lucrul care ţi se zvârcoleşte prin burtă la fluidele care fierb pe ţevi străine împletindu-se în magistrale de greaţă şi sete şi poftă
corpurile roşii cu apendice introduse unele în celelalte care se zbat lângă tine
strivind boabele umflate de struguri presărate printre fripturi
negrul de fum şi de os întins pe pereţi, pe tavan şi pe corpul tău
ca untura
e negru de spaimă
porii
ţi se lăţesc încet-încet în cute şi cute de piele flască, venele apar verzi şi violete ca puii de hidră iar burta ţi se suge afară cu tine cu tot minus coaja

e negru şi dulce
palme moi te apasă vârând în tine căldură prin voce
prin stratul de haine care te salvează
e puţin frig
verdeaţa creşte din tine iar crucea lui andrei stă ridicată deasupra peşterii
e dimineaţă şi roua rece ţi se scufundă până în oase
te scufunzi şi tu

în păduri sunt izvoare unde săruturile nu sunt văzute de îngeri şi-ţi şi plac

pe apă

O roză pe apă
Îşi întinde sepalele înotând
Şi priveşte cerul cenuşiu.

O roză pe apă
Are strălucirea scânteilor de soare umed,
Este boboc, este roză, este floare şi priveşte cum polenul se cufundă
În adâncimi.

Navighează
Sub ghirlande de iederă şi porticuri veneţiene,
Zâmbeşte
Pietrelor şi malurilor şi copiilor cu bărci de hârtii,
Intimidând concurenţa,
Căci numai ea
Va ajunge pe marea albastru-verzuie,
În ţipetele pescăruşilor.

Nu se teme niciodată;
Este roză,
Are frumuseţea lumii în culori
Şi merge alene, în timpul ei.


Ea ştie,
Cu petalele jilave, lipite de dig,
Că niciodată, niciodată, niciodată,
Nu i se poate întâmpla
Să se oprescă într-un obstacol,
Slăbită,
Storcită.

elbrus

Xtube iar nu merge
mă suge înăuntru pătratul negru şi mi se-neacă ochii
mâncaţi de pliuri de carne lipesc pe prometheus în şiroaie negre
în mijlocul lui gemetele durează secunde şi lumina te aduce pe tine
oprită schimonosită veşnic cu burtă flască în alb murdar
roz şi iritată ţi-e pielea acolo în puncte de sânge şi fire răzleţe oh cumplita revărsare a cerii
încătuşat de stâncă prometheus incoerent de-o adâncitură în carne
your luscious oyster? no… rânjeşte sade
marchize bucălate cu jupoane voi cere-o gaură nouă cu clonţ de vulturi în ea
iar mintea-ţi îngheţată cu ei îţi va urca peste creste
goodbye again
şi vei rămâne rânjind la ochiul gol şi perfid legându-ţi înăuntrul în membrane
atât cât poţi
cu clonţul lor de sub demonice mărgele aripi lungi întinse ascuţit
cu ghearele înfipte în genunchi
cutie spartă eşti după mila lor
zăcând acolo
xtube tot nu merge
şi acolo sunt eu întinsă pe-un aleatoriu cadru
desfăcută şi roşie
şi niciodată nu am fost mai goală

e scrâşnetul acela,

când se-ndoaie ramurile dezvelite de frunze, încordate împotriva mâinii care oferă durere
e despre mandarine smulse şi spaţiul lor,
aer de citrice

se strecoară sub coajă unghiile, desfacută ca o hârtie de cadou
şi laşi să curgă, prin degete să curgă
rămâne gol şi uşor şi sucul stors se duce

şuvoi păstrat în litere de sevă
o limbă ce-a murit acum o zi

sunt ude de sevă mâinile
miros a portocale, se scurge între pliurile pielii, se scurge
a mai rămas ceva

încordate braţele, curge din tine şi rămâne scris

tu nu vorbeşti aşa tu nu simţi asta decât în vis
cu sori de portocale plutind în ape de golf roşiatic când se lasă noaptea
ascunşi în mângâieri lichide

când se vor naşte vor veni exploziile, coborâri de soare perfect

tu nu vezi decât cojile rămase
mirosul sălciu din pielea asprită de timp
şi sorii omorâţi, x-uri roşii de pe harta canalelor tale

teste neluate de litere stranii cu strălucire înnegrită
umbra cuiva nu eşti tu

poveste despre pietre

humpty dumpty
sat on a wall
humpty dumpty
had a great fall
and all the king’s horses and all the king’s men
couldn’t put humpty
together again (english nursery rhyme)



era o dată un pietroi cu două picioare

se aşeza la computer, pe un scaun de lemn, îşi trântea picioarele pe masă în praf, de o parte şi de alta a tastaturii, apuca o pensetă cu piciorul drept în vreme ce degetul mare de la cel stâng era ocupat să apese scroll down... scroll down... şi pipăindu-şi pielea rugoasă a piciorului, extrăgea cu meticulozitate firele de păr din porii îmbâcsiţi

jos la terasă cânta cineva la chitară, iar înăuntru veneau muştele o dată cu muzica, bâzâind peste ea către lampa cu becuri economice din tavan care pâlpâiau în întuneric ca doi poltergeist gemeni

peste toate astea era jazz în winamp care urla, reverberând în muchiile pietroiului, care se gândea că dacă ar 7fi avut cap ar fi avut o migrenă cumplită, neuroni suciţi într-o parte şi-ntr-alta într-un vârtej de neoprit

the way it was, putea să rabde acolo iar restul din jur se făcea negru
în timp ce citea despre lavă, scântei şi roşu
şi pietre zvârcolindu-se împreună

nu mai ieşea din cameră decât ca să se prăvălească
până la magazin, de unde să-şi ia cu zece mii o pâine iar apoi urma să se frece de trepte împingându-se cu picioarele aspre până sus

în rest stătea înăuntru în lumina de pietre de foc a monitorului... vedea căldură... scroll down... scroll down... vedea pietre ca el iar straturile lor deveneau fierbinţi dinăuntru spre înafară şi atunci dintre picioarele pietroiului începea să facă bulbuci un lichid vâscos ca răşina

iar uneori când lava curgea peste monitor în râuri peste pietre îmbrăţişate
de pe creştet începeau să-i curgă stropi de apă termală care îi frigeau un pic picioarele


pe discovery stones se zicea c-or fi existând pietrele incandescente
aşa cum spuneau legile geofizicii
când două focuri se atrag tot ce e între ele topeşte într-o explozie mare

but they are as elusive as the loch ness monster
dar unii vor să creadă în ele şi să creadă

toţi ajungem nisip, spuneau babele şi sfinxul
şi pietroiul se gândea la atingerea lină de scoici şi meduze tulburate
la fiecare val care să-l inunde făcându-l să uite pentru secunde
cerul de deasupra

dacă ar putea să ia foc înainte să fie nisip

dar noaptea nu visa

tot asta
ci hârtie glase bleumarin cu bucăţi de vată lipite
cu poxibol
şi dedesubt pereţi şi clădiri, străzi şi praf, şi nici ţipenie
uşi deschise şi cunoscute după care rânjeşte întuneric
şi picioarele ciudate şi fragile cu pielea care se întinde insuficient peste oase ca plasticul prost se frâng, cedează acolo, biete picioare urâte şi aspre cu fire ca ţepele
frigul se strecoară înăuntru

eşti o piatră ciudată, spuse bolovanul monitorului
mângâindu-i ecranul neted cu degetele mici
tii-ding, spuse monitorul, o fereastră de messenger deschisă portocaliu
i might love you, bolovanul zise, chiar dacă nu semeni... you’re warm
tii-ding... tii-ding...


se prefăcea că nu vede două boxe mici ascunse perfid în spatele cutiei mari, netede pe-o singură parte
şi în scânteile aurii şi verzi şi albe care săriră ploaie ca în artificiile de întâi decembrie
printre fire şi geam spart
fu viu
o singură clipă
(ca pomii care acoperă cu flori roz copii
ca asfaltul care te rupe în flori roşii într-un ţipăt)

ada

En los cuentos de hadas
prinţul o sună pe ada a doua zi după ce s-au cunoscut la barul din colţul străzii
vocea sa este galantă şi curtenitoare, dulce, curge
ca vinul din potir
ada însă stă ghemuită în tainiţa neagră lângă omul negru
şi ştie ea ce ştie
în mintea ei brusc două corpuri ca două bucăţi neinventate de lego se izbesc puternic

y per que en las cuentos de hadas los pensamientos nunca se dicen

ea e amabilă la telefon, cariñosa, în vreme ce omul negru îi încolăceşte un braţ sufocant pe după gât

...ştii, mâine sunt atât de ocupată, ada şopteşte tremurat
Omul negru îi secătuieşte cu puterea minţii bateria de la telefon, care zace apoi neînsufleţit şi negru,

Prinţul renunţă a treia oară după scripturi, ulciorul nu merge de multe ori la apă, nici prinţul la turnir

Es la ley de la vida, pero no la ley de los cuentos

Ada şi cu omul negru se duc la piaţă împreună

En los cuentos de hadas la gente no utilisaran teléfonos y se veían se veían siempre

Roşiile şi ardeii zac bogat pe tarabe, ploaia cade teribil, orgasmatic iar omul negru o lasă pe ada să danseze în ea
ascunzându-se puţin după o tarabă dar mereu acolo

Dacă prinţul spărgea peretele tainiţei ada poate s-ar fi aruncat de gâtul lui şi ar fi zis da şi da eternamente
ar fi ronţăit frunzele copacului magic ca să nu facă copii
iar dacă îşi pierdeau puterile posibil să fi fost vina ei
omul negru ar fi urlat sălbatic închis în temniţa lui dar apoi ar fi iubit copilul ăla blond cu aripioare şi harfă

como si él fuera el suyo

sau poate că adei i-ar fi plăcut la un moment dat jocul de-a ciocnirea de ciozvârte

şi l-ar fi făcut pe omul negru să dispară, pentru că nimeni nu mai credea în el

dar nu vom şti niciodată

În seara asta prinţul nu vine
încolăcită cu omul negru, ada îşi prelinge ura pe geam în şiroaie, ca un păr vâscos şi negru care iese dintr-o mlaştină

en el pais de las hadas las lucecitas coloridas se encienden cuando llega la noce




It's Saturday, I'll go out
And find
another you (Robbie Williams – Sexed Up)

Tweedledum şi tweedledee

-a spree-

La terranova sunt iar reduceri
am probat colecţia de toamnă-iarnă ca două mingi moi de mătase şi bumbac sută la sută
ne-am întâlnim la un suc ca să vedem care sare mai tare
aruncând cu obiecte în noi
încercând să uit ce mi-ai spus
cu un ochi sigur eu iar te-am străpuns
with your dubious consent, ca-ntotdeauna

De ce stai daca te doare, daca iar ti se udă bumbacul

Vrei să mă ucizi în muzică zdrăngănind electrica-ţi chitară
ştii că nimic nu mă face să cânt
am pe mine un prea gros veşmânt
şi pot ignora neuronii ce se cred bacante

Ne punem în farfurii mazăre cu carne şi ne uităm peste umăr fiecare ce-şi pune
Încerci cu-ngheţată, încerc cu alune
Dar acuma nimeni nu se mai ţine de glume
Jucăm multiplayer şi jucăm pe bune
Îmi iei din hitpoints, eu încerc trei scheme
Când al meu când al tău e pe jos şi geme
Perfid ca un demon vrea să se
Răzbune
Cu furia a o mie de sori şi disperarea a o mie de pitice albe

Aşa cânta poetul în grădina, când...

Dar, vai, vine cioara!
Şi molime-aduce
Mai rău decât noi la un loc ea oasele frânge
Prin straturi şi straturi şi straturi.
Vino la mine sub pat, îţi zic, şi pune-mi mâna prin pânză
Scoru-i egal şi tremurăm sub scânduri
Lupta e gata ca-ntra-tâtea rânduri
Îţi dau trei nasturi, îmi dai cinci gume
Limbile noastre-s ca două râme şi gurile-uscate

Punem ţoalele la mijloc şi ne uităm pe cer
Şi ceru-i din praf şi din stinghii
Doi boboci de raţă, trandafirii şi golaşi
Zbârciţi şi palizi ca moartea
Îţi privesc prin gaura mânecii faţa
Şi-i dulce în cute de mocnită frustrare
Şi inima ta pulsează înnegrită şi mare
Ca un ceas

Dimineaţa îţi acordezi din nou viola
Azi ne costă puţin
ce-i la Chenvelot
Organizăm pe tăcute un nou turnir
Ceru-i gri albăstrui, cafeaua cald-amăruie, iar puii de
cioară râd la cerul albastru

enthophomobius

astăzi vieţuim într-un spaţiu strâmt eu şi prietenii mei cu antene
pe care îi omor în toxic gas
retrăind de la cain încoace sentimentele de pierdere
mă definesc cu specia om şi e tot ce îmi trebuie orice pulsiune confuză ce face diferenţa se pierde oricum într-un costum-cutie cu piele şi oase
şi straturile moi de carne cu de la 60 la 100 de ani termen de garanţie în funcţie de calitatea produsului
oh, we so are the lucky lucky ones
afară în soare şi aer posibil să se învârtă susurând muzele:
(una dintre boxele de la pc prinde zgomote ciudate pe bizare frecvenţe)
iar eu cu tot ce sunt şi ce am un inventar de alimente şi medicamente m-aş băga acolo înăuntru în ea ar fi o cameră neagră şi dulce
voiam să vorbesc despre lume dar nu mai are sens astăzi m-am răzgândit şi un dulce leşin mă cuprinde în braţele sale soioase
prietenii mei cu antene se ascund în crăpăturile dulapurilor ştiind că lumea se lăţeşte în jurul lor fioroasă şi cu zgomot mare
eu aş face la fel pliind şi presând costumul-cutie
şi trecând în camere negre şi liniştite
unde vise despre actualităţi trecute trec prin ochii mei electric
redusă la doi globi ochioşi şi imenşi i-aş închide pe-aceia
în sunete acute de computer
şi-ntinsă somnolent in the tiny chamber
am să mă las cu încredere unui tomograf să-mi puncteze mişcările rem şi poate zvârcolirile unor ţesuturi cu vise urâte, cu picioruşe de gândaci, cu antene

raisin negre

raisin negre era pe cale de-a fi femeia unuia dintre ei
ghitara neagră se afla în mijloc
ş-apoi betonul începuse să semene nisip
iar vântul trecând de geamuri valuri plesnete ierburi şi zgrimţuri
ghitara se îngropa în nisip
raisin negre se-aţinea lângă lumea de corturi
fiecare voind-o înăuntru
căci puiul fript juca dansul monedelor tămâiate
între falduri aprinse, tremurate
ca raisin negre, sălbăticiunea

îşi îngropa faţa în părul de cămilă, în lutul ca o piele adâncă
aerul ieşise din gura ei învârtit în case albicioase, înalte ca spirale şi vrejuri
dar acum gura îi e neagră ca şi restul mai sus şi mai jos
ca cu albeaţă de ochi să se afunde în apă

te vrem raisin negre sau cum te-o chema mică cum eşti cu chicoteli în zâmbet
te uiţi la noi şi urli departe dar vrem zeama ta de strugure
tot ce eşti tu când eşti neagră şi uneori fumul alb ca o contopire ce face din corturi o curgere de culori amestecate

în beton raisin negre îşi taie uşă cu mâna
o fiinţă femeie în lichid strugural strânsă, legănată, purtată

luaţi-vă, luaţi-vă ghitara şi eu
mi-oi lua fustele de ţigancă şi m-oi duce cu călcâiele mele negre
să-mpart poveşti cu alţii şi să le cânt o ţâră şi lor şi lor şi lor
şi eu îmi am cort în mine
unde bate vântul a tânăr şi a nisip gol

MelcSpace

în cartilajele maronii şi fragile se bate ca—ntr-o uşă pe sub care circulă vântul
e bine aici, în aerul puţin ce mai este
pe terminate
şocurile care fac picioare să tremure se strecoară de afară
trăgându-te acolo
să vezi munţii şi muzeele şi să faci poze
de parcă tu şi 386 n-aţi fi şi voi munte şi muzeu
în întunericul dulce care te ţine pe perne
sau ca o umbră ce strânge pe 386 în braţe
cu seva care te animă când te culci
cu miile de chestii care se zvârcolesc în tine urlând pe tăcute că există

aerius roşu

ai dori aprins să nu ţi se mai strângă capul în încordări de spate
printre florile verzi şi dârele galbene
miroşi parfumuri albe şi călcâie de pietre şi ploaie
dar când înaintezi pe prundişul iazului
se preling pleoapele până jos de tot
iar craniul cade cu tot ce-i în el în cenuşii straturi ca o coborâre de lift
(hector le mans din spatele maşinăriei de rotiţe
din spatele capitonării roşii
voi ştiţi secrete diferite)
departe-s câmpiile, florile galbene şi dârele verzi
căci între ferestrele hidoase şi lăcuite stă hector le mans care vrea socoteli cu tine
o îngrozire cu bătăi regulate pentru o păpuşă strânsă într-un colţ de rame cu cutia sa
în aerul dens şi greu care cade pe duşumea ca fumul de ţigară
păzeşte-te hector le mans căci mantra fracturilor tale
can’t keep holding the cracks in the foundation
pereţi ornaţi în discursivă frângere: ascunşi în lifturi roşii visăm cearşafuri verzi prin nări închise

sunt o floare,

roşie deschisă
printre structuri de sticlă, ornamentată şi piatră
cu gambe de fier
ironman scutier
cu ascuţimi metal-lemnoase
fantoşă care se coase
cu nişe şi vâsle
cu zilele-apuse
în bolţi cu ape şi smochine
ochi-citadine grădine
de vopseluri de cobalt şi prusia, pentru noe şi talazuri
despre teatru şi hazuri
cazne de-apoi
înfluturiri de joi
somn în cercuri albe
între meninge, valve

gypsy ride

ţiganca ce dansează cu fuste mari
spitaliera cu foi albe
nu se văd, nu se văd niciodată
dar sunt amândouă aici în întuneric

ţiganca cerşeşte leacuri bizare pentru o pacientă plăpândă


dupe-aia stăm pe pământ, cu picioarele bocnă şi oale de lut, cu vin la flăcări, cu scripcele noastre, şi am face dragoste între boarfe roşii şi flăcări
dacă n-ar fi umorile sticloase cu tacâmuri de plânsete şi icnete
şi boluri albe de supă de spital

oh, nu mai zace şi lasă-mă să-ţi dansez pe masă, să-ţi împletesc flori de ochi în păr, lasă-mă să intru în ochii tăi care văd cerul şi golul din mine
ca şi când aş fi închisă într-un ceainic din care ies afară ca un abur