Fragment din Muzici şi Faze, Capitolul IX, „Coşmarul”
Pe Hari am condus-o de ziua mea, pe 13 aprilie, da' şi atunci numai pînă la Ina – de-acolo a luat un taxi, fiindcă stătea la mama dracu' şi pierdeam 88-u' meu la întoarcere. Şi, sincer să fiu, tipa m-a cam ofticat, fiindcă a făcut nişte faze... Mă zbătusem să fac rost de nişte scule Akai, de la un coleg de-al maică-mii – un doctor, Geli, care a fost în Suedia – aveam casetele mele vechi, de pe vremea Philipsului, şi zic hai să dau şi io un bairam ca lumea, că odată-n viaţă împlineşte omu' 15 ani. Am pus pe uşa de la cameră un afiş baban cu PE-AICI NU SE TRECE!, pentru ai mei, am invitat-o pe Hari, le-am chemat şi pe Ina şi Dana, că fără ele nu se putea, da' n-am chemat nici un tip din clasă. L-am chemat numa' pe Mimi şi i-am zis: Fată, fii atent că te ocupi personal de Ina şi de Dana! Le vrăjeşti, dansezi cu ele, treaba ta ce faci, că de Hari am eu grijă!
Deci, totu’ era pregătit, pus la punct pînă în cele mai mici detalii, – am făcut duş înainte, m-am parfumat, m-am pus la patru ace, da’ bine’nţeles că s-a ales prafu’. Gagicile au venit pe la şapte jumate şi nu-ş’ ce – prezentări, sendviciuri, chestii – Mimi a-nceput să le vrăjească şi eu mă tot învîrteam pe la scule, să bag chestii mişto de dansat, da' vaca de Dana s-a apucat să spună bancuri, după care, pe la opt jumate, Ina că nu, ea vrea neapărat să vadă serialu' la televizor. Auzi, mă, nene, SERIALU' – parcă nu putea să şi-l vadă acasă, în reluare !
După serial, eu cu Mimi "Gata, fetelor, hai dincolo, la dans! ", da' exact cînd să bag caseta de la Bodi, aia pe care mi-o trăsese el demult, – ţac! – pană de curent. Mă, zic, ce mama dracu'!? La blocu' din faţă, la C, era curent, şi, cînd mă uit sub mine, la Corneluş, văd şi la ăsta lumină bine-mersi. Îl iau pe Mimi să ieşim pe hol, să vedem, o fi ceva la tablou, da', cînd deschid uşa – ZBOOOING! Bodi, cu o sticlă de şampanie în dreapta şi cu siguranţa în stînga: Ce faci, băi Tinuţ; nu ţi-e ruşine!? Dai bairam şi pe nen-tu’ Bodi nu-l inviţi?
Am rămas tablou, îţi dai seama, că l-aş fi invitat eu, da' tipu’ era mai mare, avea nişte gagici de moartea lumii – de unde naiba să ştiu că vrea să vină la ceaiuri de-astea de puştani? Mi-a zis după aia Mimi că tipu' aşa procedează: sîmbătă seara, dacă n-are ce face, se plimbă prin curte sau prin vale şi, dacă aude muzică pe undeva – ţîrrr, la uşă!
M-am bucurat, normal, aproape nu-mi venea să cred; l-am invitat înăuntru şi dă-i, prezentările de rigoare. Gagicile au început să-şi dea coate – ,,Vai, tu, un băiat mai mare!” – Hari i-a aruncat nişte priviri de vampă, ca să mă facă gelos, şi atmosfera s-a mai dezmorţit – am dat covoru’ la o paişpe şi am început să dansăm. A fost nemaipomenit, am dansat de-am rupt, da’ după repriza de zbînţuială, cînd să fac lampa mică ca să trecem şi noi la bluzane, vaca de Dana cică nu, să las lumina aprinsă, fiindcă ei îi e foame şi mai vrea o porţie de salată de boeuf. Ce dracu’ să fac, eram gazdă şi am servit-o, da’ Hari cică ,,Ura!”, cît haleşte Dana, hai să ne cînte ea ceva frumos. Am simţit că dau în zbengă, nene, da’ ce naiba să fac, puteam să-i pun palma la gură şi să-i zic "Nu cînta!"?
Ne-am instalat pe canapea şi pe fotolii şi am crezut că o să cînte o melodie-două, acolo, da' a dat un recital în toată regula, – îmi venea să intru-n pămînt de ruşine. După prima melodie, am aplaudat-o, de formă, după a doua, Mimi i-a întins un pahar cu apă, la mişto, adică să-şi dreagă glasu’, da' la a treia au apărut şi maică-mea cu taică-miu de dincolo, că nu pricepeau ce se-ntîmplă, şi s-a dus dracu’ totu’. Bodi a fost de comă, nene, – gagiu’ se făcea că se uită-n extaz la Hari, ca marii melomani, da’ înfuleca din salată ca disperatu’, după aia s-a milogit să-i dau o felie de tort, a halit-o şi pe-aia rapid, a dat pe gît un pahar de vin, s-a uitat la ceas – aiurea, că de-abia era zece şi ceva – şi cică: “Bravo, foarte frumos, da’ e tîrziu, mă copii! Hai că mă duc şi io acasă!”.