Sergiu V. Vasile

cronicã

a fost o noapte ca oricare alta
când luna urlã fiindcã lupii-s duşi
pe la rãscruci se rãstignesc isuşi
şi nici un tren nu deranjeazã halta

acum lumina-i moale şi oranjã
poeţii scriu pe lemnul de sicriu
despre funingine despre rachiu
pe uliţi patruleazã o vidanjã

o mânã un flãcãu de la periş
cu ochiul blând cu inima bolândã
din vina unei fete evident

alãturi melcii macinã mãcriş
cu dinţii-nfipţi în fibra cea plãpândã
ce înduioşãtor eveniment

spiritism

în sat nu mai cântau de mult cocoşi
în buzunar n-aveam nici o para
o bahnã lumea ne-o înconjura
şi limacşii-mbãlau pereţii groşi

taverna mirosea a cherhana
bãtrânul marinar murise-aici
şi ne vorbea de cruntul sãu suplici
din marea-n care-acum se marina

i-am dat şi lui un strop de vin burgund
când şi-a-ncheiat funestul monolog
am râs şi-am mai îmbãtrânit puţin

apoi cãzuţi într-un cotlon imund
am scos din traistã pâine şi batog
şi ne-am împãrtãşit în mod creştin

fereastra

eu vin dar nu-i nici dracu’ sã-mi deschidã
azi mamã astãzi sunt cu toţii duşi
miroase-a doliu a formaldehidã
şi primãvara iese pe sub uşi

un kil de vin şi-o sorã medicalã
şi pânzã de tifon dac-aş putea
primi ar fi grozav dar casa-i goalã
şi cad perdelele de catifea

când o sã se întunece de ploaie
eu am sã sparg fereastra şi-am sã zbier
azi mamã astãzi am mâncat bãtaie
un terci însângerat cu gust de fier

africa

jurnal de bord e ziua patru sute
ne-au atacat cu spanga şi muscheta
corsarii de la capul guardafui
s-au dus piperul şi boiaua iute
iar ţie draga mea elizabeta
nu-ţi pot aduce diamant cã nu-i

am debarcat în ţara asta stearpã
o-ntindere de serbede palude
desculţ ca un pungaş de josnic rang
se tânguie cumplit un fel de harpã
din care pricinã ferigii ude
i-au dãngãnit sporangii dangalang

pe strãzi de lut se plimbã palanchine
într-însele constrânsele mulatre
îşi muşcã buza şi clipesc clip clip
ca nişte nimfe ca nişte ondine
vestindu-se mulţimii idolatre
dintr-un arhaic daghereotip

se poartã blãni de blândã leopardã
şi-n bahna moale se cultivã ficuşi
pe timp de zi pe timp de noapte-n schimb
vulcanilor încep sã li se ardã
feştilele şi-n stufãrie spicu-şi
croieşte-n fum de oliban un nimb

pãmânturile astea-s nepãmânte
deasupra luna-i ghemuitã-n sine
ca un arici sau poate un tatú
când harpa înceteazã sã mai cânte
departe în pãdurile virgine
se-aud şacalii se aud a-ú

azov

la gura unui râu pe nume don
am pescuit azi-noapte un guvide
aceste ţarini sunt aşa aride
cã n-aş putea ca sã cultiv pardon
nici hazmaţuchi şi nici cardamon
curmala moale vrejul cu stafide

ce bine deci cã-i marea la doi paşi
nãmolul dânsei mi-e fidel tovarãş
adesea oferindu-mi o ţigarã-şi
aflau matrozii drumul spre oraş
râzând în barbã ca nişte pungaşi
în zorii zilei şi pe searã iarãşi

atunci la far cred cã pãzea un grec
de la corint care avea pe spate
un aprig tigru şi cu nãri umflate
gãsind cã vinul e pe-aici prea sec
sorbeau masticã lustruind un bec
acest elin şi-al sãu felin confrate

din far puteai ca sã te uiţi în port
de înãlţime dacã nu ai fóbii
şi-acum se poate sã observi cum robii
descarcã dintr-o barjã un transport
ori trag la rame ori depun efort
belciuge mari le perforeazã lobii

era şi-un dig avea stabilopozi
în dosul lui era oglinda linã
ce legãna vaporul cu fãinã
a câtorva sus-pomeniţi matrozi
având soţii colhoznice şi plozi
la faţã albi ca oul de gãinã

precum ziceam când s-a fãcut târziu
cãzând apusu-n depãrtãri fluide
am coborât sã prind acel guvide
pe-un chei cu muşchi sau cu licheni eu ştiu
eram doar eu şi-o litrã de rachiu
aşa o fi exilul mãi ovide

atunci am azvârlit cãtre abis
cârligul o plãpândã creaturã
disearã fi-vei poate saramurã
la ceas oprit de foame şi de ţi-s
cãlãu şi ţie ştii cã ţi-e permis
sã mã pârãşti la mama ta naturã

ce gust era în aer de pelin
deasupra stepei unde creşte pirul
zbura o barzã cãutând sibirul
sau adãpostul unui mal gruzin
întregul cer servea de baldachin
şi mie dar şi pentru musafirul

sub vasul din republica palau
meduze cu tentacule de aţã
se ţesãlau de sare şi mãtreaţã
pisici de mare miorlãiau miorlau
în timp ce toate astea se-ntâmplau
broboanele mã-mbrobodeau pe faţã

*

iar în adâncul cu reflexe mov
un hipocamp se legãna de-o algã
şi tremura codiţa lui nostalgã
de apa rece-a mãrii de azov

l-a pomenit şi leonid dimov

despre plictis

aici nisipul face vãlãtuci
şi-atâta tot se ştie de cicloane
aicea sparg domniţe şi cucoane
fistic în pielea goalã şi-n papuci
şi nuci

se bea lichior de ce s-ar bea cafea
aşa ceva le-ar perturba siesta
şi-ar fi pãcat de aerul acesta
cu scorţişoarã-ntr-însul nu-i aşa
ba da

la unele ocazii vin pescari
şi-aduc homari crevete şi languste
o cine doamne iartã-mi sã le guste
cã nu eşti tu iubito sã prepari
homari

aici s-a scris un tom despre plictis
din care li-i uşor sã îţi recite
balade lungi cu rime inedite
femeilor de care ţi-am mai scris
şi-n vis

le vin gheparde blânde pe la geam
cu ochii de safir cu blana moale
oranjã cum sunt multe portocale
când stau în pomul lor mesopotam
pe ram

un ceas oprit la tic şi unu-n tac
se bucurã şi ele bunãoarã
de neputinţa sã mai batã iarã
în fond şi tic şi tac ce treabã fac
când zac

aceleaşi bãrci damnate la ponton
pe timp de zi ca şi pe timp de noapte
în scalda lor molaticã de lapte
limanul ãsta-i tare monoton
pardon

poetul plantã

când a venit tramvaiul
galbenã ca paiul abia rãsãrise din negurã luna
şi când a trecut tramvaiul
şi-au uitat privighetorile graiul
poetul se fãcuse una
cu bozia cu mãtrãguna
cu scaiul

*

vestea a circulat cu greutate
cum circulã pe-aici ca oloagele
necroloagele
vestea a circulat cu greutate
dar într-o zi din strãinãtate
sau chiar de pretutindeni
din cravaşã bãtând şi din pinteni
nişte domni cu pãlãrie şi redingotã
s-au pripãşit pe aici atraşi de aromã
de-a dreptul o mulţime policromã
şi poliglotã

stai sã-ţi zic
dânşii nu crezuserã nimic
din acea istorie emoţionantã
a confratelui devenit plantã
doar le era amic
şi amantã

*

unul din ei avea o dilemã în mod evident
(în timp ce preleva un segment
dintr-o frunzã)
şi alţii aveau o dilemã în mod evident
la care nu puteau sã rãspunzã
constatând curiosul accident

inima luând-o în dinţi
a-ntrebat van rijn
spune-mi rogu-te fain
michelangele cã tu ai mai pictat sfinţi
unde-i sunt coastele unde-s falangele
bãi michelangele
ãsta nu-i om din moment
ce n-are cãlcâie nici buric
unde i-a domiciliat ilustrul talent
de vreme ce are hipotalamul absent
sau foarte mic

*

mie spune-mi saliva salvador
palpând de zor c-un baston de bambus uşor
ca fluturele cu trompa-n campanulã
agravându-se la ton
şi de ce n-are pardon
pulã
(asta vrea sã afle una din cucoane)
pe scurt unde-i sunt atributele umane

ţi-aş spune dac-aş şti maestre dalí
a rãspuns michelangel scãrpinându-se-n fund
ţi-aş spune dac-aş şti maestre dalí
dar sã fiu al naibii dacã ştiu unde sunt
dac-or fi

*

cercetarea lor fiind în zadar
din cauza deosebirii de fus orar
şi a lui van gogh care adusese absint
s-au culcat devreme la rãdãcina
plantei cu pricína
care era ca un labirint

cum se-ntâmplã în astfel de tragice situaţii
toţi au suferit peste noapte mutaţii
iar dimineaţa când sunau cocoşii
cum se-ntâmplã în astfel de matinale situaţii
arcimboldo era pãtlãgele roşii
sânii fridei brusturi
restul dupã gusturi
jumãtate mãceş tiţian
picasso jumãtate castan
watteau cine ştie ce alt boschet era
et caetera

*

pe unii i-a apucat o tristeţe de moarte
pe alţii sorã tot cu moartea o panicã
iar unii s-au resemnat cu ideea cã acum fãceau parte
nu din belle arte
ci din botanicã

baku

sã ştii aşa
sã ştii cã cu
ba chiar şi fãrã aprobarea ta
eu mâine plec (repet fie sau nu cã-mi dai voie tu)
la baku

tâlcuind rãvaşul putem observa
cã mahmud
fecior crud
crescut cu tahân şi halva
al unui bãtrân şi foarte melancolic satrap
şi al unei ciclotimice împãrãtese
tocmai alese
sã-şi ia lumea-n cap
ca urmare a unui fenomen de hotãrâre bruscã
(ba chiar deducem din cele de mai sus cã
un lup din pãmânt îi urlã copile te du
la baku)

pãrinţii le
bãnuiesc pe cadâne ştiţi cum sunt pãrinţii
cã i-au luat în harem şi arginţii
şi minţile
fãcându-l sã plece şi tocmai unde
din toate ungherele planetei rotunde
la astrahan
la alma ata la samarkand la jalalabad
(ãla e un coclaur pârjolit unde se vinde jad
în ţinutul afgan)
ba chiar la teheran
la duşanbé sau la taşkent ei bine nu
la baku

între timp mahmud al nostru comandã
unui concetãţean cu turban de olandã
urmãtoarele
mere cu tot cu cojile şi cotoarele
nişte cãmile pur sânge luleaua de laudan
o archebuzã un iatagan
spre a-i servi la o cãlãtorie comodã
un fel de pagodã
numai cã-i o lecticã şi are un geam
(de haram
dar dupã ultima modã)
şi ca sã poatã trece cu bine de graniţã
rubine mãcar o baniţã
şi alte articole rare
adãugând cu desperare
ba chiar sã mi le dai degrabã deoare-
ce mâine plec precum spuneam sau chiar acu’
la baku

leningrad

zahar pe unde dracului cutreieri
mai toarnã vodcã poftã n-am de cvas
mi-au degerat şi minţile în creieri
rãsuflu cioburi şi mã tai în nas

prin ferestruica mea claustrofobã
se poate observa cum suferinzi
mujicii-mi rup din gard sã-l puie-n sobã
şi neva-i ca o mie de oglinzi

jucându-se de-a ninselea pe crivãţ
în cel mai nestatornic mod nomad
zãpezile se-ndreaptã cãtre sud

o ce nelinişte nemilostivã-ţi
stârneşte iarna de la leningrad
nu cred sã fie sentiment mai crud

bizanţ

se aşteaptã împãratul de cãtre o mandolinã
o şaretã priponitã cu ghirlande-n loc de lanţ
şi-o lulea de alabastru plinã cu papaverinã
ca în fiecare noapte liniştitã la bizanţ

chiar în astã zi de cãtre-mpãrãteasa teodora
sub cupola poleitã s-a citit acest anunţ
pare-se cã nici un clopot încã nu sunase ora
întrucât citeam surpriza pe-ale publicului frunţi

cel vizat cerându-şi iute nişte scuze s-a retras
şi vãzându-l cum se duce ne-am cãtat pe sub surtuce
(dupã caz) de-un şip de-o ploscã de-un ţilindru auriu

domnilor acele ore care încã ne-au rãmas
a şoptit apoi zaraful dupã ce-a fãcut o cruce
cred cã le putem petrece consumând acest rachiu

istanbul

bãieţi se cade sã şedém în cur
ni s-au adus de la caşmir bogate
recolte din haşişul cel mai pur
recomanda sultanul al-mahmur
c-un zâmbet ca de prune confiate
şi-n creştet c-un dramatic abajur

pecetluind decizia c-un ghiul
îmbucuraţi de veste otomanii
au tras perdeaua peste istanbul
pericolul la graniţã e nul
au zis spahiii şi s-au dus la nani
ştiind cã li se-ngãduie un chiul

o caravanã s-a întors din drum
s-a-nchis cu cheie ultima moschee
şi-a început a emana parfum
ni se explicã mai pe urmã cum
s-a dat broboada jos de pe femeie
şi-au apãrut toţi pictorii duium

sãtui sã facã frunze pe plafon
şi arabescuri pe la tocul uşii
voiau sã ilustreze roz-bombon
dulceaţa de naramzã cu sifon
pe care-o savurau acum peruşii
din colivia lor cu xilofon

bãieţi se cade sã şedém în cur
ni s-au adus de la caşmir bogate
recolte din haşişul cel mai pur
râdea sultanul al-mahmur şi-n jur
cu degete automatizate
lucrau zugravii la un prim contur

le compensa clientul amator
frumoasã artã de la marea poartã
cu fildeş tocmai de la ecuator
şi-aveau în ochi ceva strãlucitor
ştiind cã e o linie pe hartã
de unde vine fericirea lor